Povestea mea şi a fluturelui albastru

Totul a început cu un vis. Unul dintr-ăla pe care îl ţii minte toată viaţa! Anul trecut, în ziua unor schimbări importante din viaţa mea, m-am trezit cu gândul la un vis pe care l-am avut cu câţiva ani în urmă. Se făcea că visam camera în care eram, mă visam exact în poziţia în care eram, îl puteam vedea pe prietenul meu, exact în poziţia în care era, singura diferenţă faţă de viaţa reală era că pe perete era un future mare şi albastru. Mă uitam la el cu deosebită admiraţie, uimire, şi în acelaşi timp frică. Mi se părea ciudat că stătea nemişcat în camera mea şi că era atât de mare, frumos şi de real. Şi uimirea nu s-a oprit aici, pentru că la un moment dat, fluturele a decis de capul său, să-şi ia zborul şi să se aşeze pe gâtul meu şi a început să bată din aripi. Nu pot să exprim în cuvinte ce stare m-a cuprins atunci. A fost ciudată, neaşteptată şi înspăimântător de reală. M-a cuprins o frică teribilă. Atât de mare încât am paralizat. La propriu. Singura parte din mine care nu era paralizată era mintea mea, care a început s-o ia razna. Am început să strig, în gând, să mă zbat, în gând, să-l fac pe prietenul meu să se trezească şi să mă salveze, însă nimic nu părea să funcţioneze. Eram amuţită, blocată şi aveam un fluture imens care se zbătea ca nebunul pe gâtul meu. Asta deja era mai mult decât înfiorător. Situaţia a durat ceva timp, până când, prin eforturi straşnice am reuşit să-mi adun puterile şi să mă trezesc. Am deschis ochii şi am privit în jur şi, iar am fost uimită! Totul era exact ca în vis. Absolut fiecare detaliu era identic. Singura diferenţă era că fluturele dispăruse, însă nu şi starea mea. Inima mi se zbătea ca nebuna, pulsul era dublu, iar gâtul meu încă mai păstra urmele zbaterilor aripilor de fluture. Am stat o perioadă nemişcată ca să-mi trag sufletul şi să-mi potolesc respiraţia agitată…

Şi ciudăţenia nu se opreşte aici. Anul trecut, după cum spuneam, m-am trezit cu acest vis în minte. Până aici nimic interesant. Mi-am văzut de treabă şi am intrat în curgerea zilei. După-masă, m-am întâlnit cu un foarte bun prieten. Ne pupăm, ne îmbraţisăm şi el îmi dă un cadou: un tablou cu un…. fluture albastru imens!!! Asta e prea de tot! Adică stai aşa, să ne înţelegem: n-am fost niciodată o mare iubitoare de fluturi, nu le-am acordat niciodată o atenţie deosebită, alta decât să mă bucur când îi zăream zburând din floare-n floare. Nu aveam rochiţe, bluziţe sau căniţe cu fluturi. Nimic de genul acesta. În plus, detestam albastrul! Şi, dintr-o dată visez un fluture albastru pe care îl şi primesc într-un tablou.

This was too much! Se cerea o investigaţie amănunţită a subiectului. Aşa că, odată ajunsă acasă, am căutat semnificaţia acestui interesant fluture albastru. Denumirea sa în latină este Blue Morpho şi în unele tradiţii este considerat sacru, misterios şi spiritual. Trecerea sa prin starea de larvă, pupă şi apoi în cea fluture îl face să fie un simbol al vieţii, al transformării şi al renaşterii. Aceste animal totemic este considerat un semn al bucuriei, al dragostei şi al frumuseţii. În unele culturi, este asociat cu norocul şi este văzut ca pe un semn al îndeplinirii dorinţelor. Prin zborul său liber şi atitudinea sa lipsită de griji, fluturele albastru este o invitaţie să îmbrăţişăm schimbarea şi să vedem viaţa ca pe un dans al bucuriei.

Minunat! Eram de-a dreptul extaziată de aceste „mici” sincronicităţi şi de felul sublim cu care se conectau cu viaţa mea! Era ca şi cum Universul îmi vorbea! Îmi şoptea subtil să îmbrăţişez schimbările din viaţa mea şi să sparg coconul condiţionărilor care s-au împletit atât de firesc în jurul meu, încât am ajuns să mă confund cu ele. Era mesajul Vieţii care îmi grăia să-mi desfac aripile şi să-mi iau zborul. Să am curajul să-mi admir splendoarea şi să îmi dau voie să strălucesc în bătaia soarelui! Să am tăria de a curăţa ce era de curăţat, de a hrăni ceea ce era de hrănit şi de a mă stabiliza în ceva unic: eu însămi!

Şi da, de anul trecut am intrat într-un proces de readucere la mine însămi. Mi-au ieşit în cale persoanele, instrumentele şi puterea de a face asta. Şi procesul continuă. De fapt este o călătorie, o iniţiere magică în ceea ce înseamnă să fii autentic. Lucrurile nu se opresc aici, însă mă bucur nespus că procesul a fost declanşat!

M-a tot bântuit gândul să-mi fac un site, iar când a fost să-i aleg numele m-am trezit cu un gând: calea fluturelui albastru. Păi, aşa să-i rămână numele! Îmi doresc ca acest site să fie o invitaţie spre autenticitate, bucurie şi deschidere spre miracolul nevăzut al vieţii din voi şi din afara voastră!

Căteodată, când ne aşteptăm mai puţin, când suntem deschişi să primim, lumile se unesc şi mesaje din dimensiunile superior ne sunt revelate… Vălul se dă laoparte, şi primim licăriri din ceea ce am putea fi, dacă am avea curajul să ne dăm voie să ne deschidem aripile şi să zburăm! Căci cine ştie ce alte miracole sunt posibile şi ce alte feluri inedite de a ne experimenta pe noi înşine şi această călătorie minunată care se numeşte viaţă?!

Cu iubire,

Cami

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

© 2015 Camelia Misirianțu | Toate drepturile rezervate.
Urmărește-mă pe: